2 0 e i g h t
În ultimii ani toamna mă emoționează nu doar cromatic sau pentru aerul proaspăt de început bun, este și o nostalgie a vârstei, numerele nu mă alarmează în nici un fel, ci mai degrabă este o fragilitate a timpului în spațiu. Orele zboară cu nepăsare, dimineața se confundă cu mijlocul zilei cât ai clipi din ochi, seara devine noapte în bezna rece.
Ce minune să privești trecerea de la întuneric la lumină, să fi martor în transformarea cerească doar pentru că ochii pot privi iar corpul simți. Privilegiul poate aduce pace fără efort, te obligă să reflectezi "lipsa de orizont" pe care omul o poate înfăptui ; cu toate acestea există speranță spre desăvârșire.
Întâmplările recente mi-au adus o liniște, zâmbete pe buze, dorințe noi pentru gânduri mai vechi și o nevoie pentru mai mult în explorare cu toate domeniile de importanță pentru mine, așa mă simt la douăzeci și opt (28) de ani cu toate senzațiile și trăirile adunate din ultima vreme la un loc.
Numai de bine în orice etapă te găsești! 🌿
