Nostaligie

În ultima vreme caut în albume cu poze mai vechi momentele în care puteam să stăm în mulțimi fără griji sau cu siguranță cu mai puține.

Cred că orice e greu, da orice. Să fie totul bine poate să nu fie satisfăcător la un moment dat, dar și cu ''răul'' e prea obositor. Sau mai simplu nimic nu este ușor și odată ce conștientizezi asta cred că și judecata e mai puțină.

Suntem cu toți bombardați cu ideii, dar și prea pline de o stare de convingere, asta este cu adevărat periculos. E greu să nu te afunzi în capcana asta cu ușurință mai ales când lumea pare bine intenționată expunându-și părerile. Cred că starea de confuzie e prea prezentă și constantă.

Revin la momentele când mă plimbam printre oameni cu muzică în căști și cu camera foto în brațe, ce impresie frumoasă de libertate și relaxare.

Îmi este dor de un concert, planurile de vacanță pe care le tot amânăm în speranța că o să fie timp pentru toate.