Începutul alb

Dimineața rece, stare de somn sub plapumă și îmi simt corpul greu și amorțit; visez că ninge și că mă bucur ca un copil la cel mai frumos și simplu cadou. Mă trezesc în sfârșit, cățeii sar în disperare pe toate părțile, dar mai ales pe capul meu, nimic nou așa sunt trezită deja de ani de zile și ce bine!

Mă duc spre living, mă așez pe canapea și beau din cafeaua caldă, mă uit spre geam și observ fulgii mari zburând și simt cum corpul meu începe să simt emoțiile acelea la care am acces foarte rar, bucurie pură. Ce magic!

Nu am mai avut de mult un sentiment de normalitate în Ianuarie, orașul este alb, ninge ca în povești pentru mai multe zile, aerul rece îmi umple plămânii cu speranță și sentimentul că o să fie bine!